De Sabine Sangitar

Spiritele naturii cuprind multe rase. Deja ati auzit de elfi, zane, spiridusi – pentru a numi doar cativa. Astăzi doresc să vă spun o poveste despre piticul Burtle care a pornit în lume sa cunoasca oamenii. Il voi numi simplu Domnul Burtle.

Pitici

Domnul Burtle s-a nascut acum aproape o suta de ani iar părinţii lui, Domnul Burtle Tatăl şi Doamna Burtle Mama au fost foarte mandri şi fericiti atunci când micul Burtle s-a nascut. Ei au asteptat de mult timp un urmas, chiar câteva sute de ani. Ceea ce trebuie să ştiţi, bineânţeles, este faptul ca oamenii Burtle traiesc în jur de 999 de ani şi devin adulti la 100 de ani, sau poate niciodată – nu se poate sti cu adevărat. În orice caz, bucuria a fost imensa atunci când micutul Burtle s-a nascut  intr-o zi de sambata intr-o primăvară. În fiecare seara, inainte ca părinţii sa mearga la culcare, se duceau şi se uitau în patutul micutului lor Burtle.

Mama Burtle se gandea ca el este cel mai frumos pitic care a fost vreodata nascut. În special micutele şi dragalasele lui urechi şi degetelele atat de subţiri erau atat de minunate. Mama Burtle considera ca el era cel mai frumos pitic din toata tara Piticilor. Tatăl Burtle era şi el foarte mandru de fiul sau, iar el chiar considera ca urechile baiatului sunt puţin cam mari. Dar după degete deja se putea spune ca va deveni un flacau puternic. Acest lucru, Tatăl Burtle il tinea pentru el. Amandoi aveau mari planuri pentru micutul Burtle, era ceva special şi ar trebui să aibă o viaţa mai buna decat a lor. Au hotărât ca micul Burtle trebuie sa devina un mare doctor, sau, chiar mai bine, un profesor. Bineânţeles, se va insura cu cea mei frumoasa femeie Burtle şi toti piticii din Tara Piticilor il vor privi pe micul Burtle cu admiratie.

Deocamdata, pe micutul Burtle nu il interesa ceea ce i se planuia sa devina. Bucuria lui era mai degraba pentru sticla cu lapte şi miere pe care o bea cu entuziasm. S-a dezvoltat minunat şi a devenit un pitic foarte curios, ceea ce nu era nimic special deoarece toti piticii sunt curiosi. Dar micul Burtle a avut parte de o copilarie minunata şi era mereu în centrul atentiei deoarece de-a lungul timpului nu au mai aparut alti urmasi. Astfel anii au trecut, iar micutul Burtle a crescut.

Micul Burtle avea un obicei ciudat. Ii placea sa se plimbe prin paduri şi în anumite locuri, asa spuneau piticii,  il puteai vedea cum sta şi priveste cu curiozitate lumea oamenilor. S-a ajuns atat de departe incat s-a crezut ca micul Burtle a parasit cealalta lume şi s-a ascuns în padure pentru a-i privi pe oameni. Acest lucru a provocat părinţilor sai multe griji deoarece, în loc sa se joace cu piticii el prefera sa-i priveasca pe oameni. Trebuie să ştiţi ca majoritatea piticilor nu pun mare pret pe oameni. Considerau ca oamenii sunt mult prea superficiali şi aveau şi multe prejudicii impotriva oamenilor. Bineânţeles, existau şi spirite ale naturii care se simteau atrase de oameni, dar piticii Burtle nu erau deloc interesati.

Inevitabilul s-a întâmplat. Intr-o zi, micul Burtle le-a spus părinţilor ca doreşte sa plece pentru a-i cunoaste mai bine pe oameni. Părinţii erau ingroziti – singurul lor Burtle, marele profesor care trebuia sa devina intr-o zi! Oh, nu, nu poate fi adevărat. Părinţii au incercat totul pentru a-l convinge pe micul Burtle ca este gresit ceea ce planuieste sa faca. Mama Burtle i-a repetat mereu “Micutule Burtle, ce vor spune piticii despre tine? Vor rade de tine şi nimeni nu te va mai privi cu admiratie. Nici o fata Burtle nu va mai fi interesata de tine!”. Dar chiar dacă micul Burtle isi iubea părinţii, decizia lui era luata. A pornit în călătorie pentru a-i cunoaste pe oameni mai bine.

50 de ani mai tarziu

Micul Burtle traia într-un oras în apropiere de o padure. A trait 50 de ani printre oameni şi era dezamagit. A observat atat de mulţi oameni, dar, din păcate, doar puţini il puteau vedea. Când devenea vizibil, mulţi oameni se îndoiau de prezenta lui. În majoritatea timpului era foarte singur şi ii era dor de casa sa şi de părinţii lui. În plus, considera ca oamenii sunt foarte complicati şi, deoarece el crescuse în Tara Piticilor, nu putea intelege multe dintre lucrurile pe care le faceau oamenii. De exemplu, mulţi oameni aveau plante în casa lor sau în grădina lor, dar aproape nimeni nu vorbea cu ele. Acest aspect il intrista foarte tare pe micutul Burtle şi s-a gandit mult la ce lucruri rele au putut face plantele pentru a fi atat de ignorate de oameni.

Burtle considera şi ca iubirea dintre oameni este complicata. În Tara Piticilor, iubirea era foarte simpla. Se gaseau unul pe celalalt, se iubeau şi hotarau sa traiasca impreuna o viaţa de pitic. Nimeni nu acorda atentie aparentelor. Mai degraba, era foarte important pentru pitici ca vibraţia şi energia dintre ei sa fie buna. Piticii nu isi ascundeau sentimentele deoarece ei nu sunt astfel. Ei arătau ca iubesc. Frica de iubire era necunoscuta piticilor. Când Burtle a studiat iubirea umană a ajuns aproape la disperare. Oricat incerca nu putea sa o inteleaga.

De asemenea a mai descoperit ca oamenii erau foarte preocupati în a trai în case mari. Deseori un om era judecat după masina pe care o conducea, cât castiga sau cât erau de elegante hainele sale. Nu – aceasta nu era lumea lui şi a început sa inteleaga de ce piticii s-au indepartat de oameni.

In Tara Piticilor totul era complet diferit. Ei se bucurau dacă locuinta era mica deoarece Părinţii Burtle nu trebuiau sa curete atat de mult, ceva ce lor oricum nu le placea sa faca. Ei isi foloseau timpul pentru a sta în comuniune cu ceilalţi pitici povestindu-si unii altora ultimile noutati. Toti piticii purtau haine la fel, iar masinile erau inexistente în Tara Piticilor. Ca sa fim onesti, piticilor nu le prea placea nici sa umble foarte mult şi din această cauză au construit trasuri care erau trase de niste minunati iepuri de câmp. Piticii erau mereu preocupati sa ofere ceva şi astfel carau mereu un mic saculet plin cu pietre pretioase sau ierburi pe care mereu le daruiau.

Burtle a vazut indeajuns şi s-a hotărât sa se intoarca înapoi acasa. Se plimba prin padure şi era cuprins de tristeţe. Deodata a descoperit un om care facea ceva ce Burtle nu mai vazuse la oameni. Acest om vorbea cu spiritul unui copac. Burtle a ramas nemiscat şi incepu sa asculte, dar imediat omul isi intoarse privirea asupra lui şi ii spuse cu naturalete :”Buna draga pitic, care e numele tau?” Burtle raspunse ezitand : “Eu, eu sunt micul Burtle din Tara Piticilor şi am pornit în lume pentru a studia oamenii.” Omul se prezenta ca fiind Felix şi ii spuse lui Burtle ca şi el pornise în cautarea şi studierea piticilor. Căsuță pitic

Sunt sigura ca va puteti imagina ca aceea a fost o noapte lunga. Felix l-a adus pe Burtle înapoi acasa la el. Au discutat cu placere întreaga noapte. Felix i-a explicat lui Burtle ca printre oameni sunt intr-adevăr cativa care sunt buni şi au inima deschisa, doar ca trebuie cautati puţin. Şi ceilalţi oameni sunt buni, doar ca uita acest lucru uneori.

Felix i-a spus lui Burtle : “Ma duc astăzi la o intalnire. De ce nu vi cu mine, vei vedea cât de buni şi frumosi sunt oamenii acolo.” Burtle nu mai putea de bucurie deoarece i se permitea şi lui sa mearga la un mare eveniment. Felix i-a spus ca acolo sunt mulţi oameni cu inima deschisa.

In momentul prezent

Burtle era extrem de fericit. I s-a permis sa experimenteze atat de multe lucruri. La acest festival erau oameni care cantau impreuna şi radeau. Ei chiar vorbeau cu îngerii, ceva ce era foarte natural pentru Burtle. Era perceput de mulţi oameni care au şi vorbit cu el. Cel mai important lucru pentru Burtle a fost faptul ca a realizat că existău oameni care purtau iubirea în ei. În energia lor, el a vazut culoarea albastra-aurie mereu.

In perioada următoare

Burtle era din nou acasa şi era multumit şi fericit deoarece nu doar ii intelegea pe oameni mai bine, el chiar devenise prieten cu ei. Astfel Burtle a început sa le povesteasca celorlalti pitici despre aceşti oameni. A călătorit prin toata Tara Piticilor şi a vorbit despre oameni, în special despre oamenii care purtau minunata culoare albastra-aurie.

Burtle avea talent în a povesti şi oriunde se afla se adunau multi, mulţi pitici şi se bucura de o reputatie foarte buna. În exact ultimul rand, întotdeauna ii puteai observa pe Domnul Burtle Tatăl şi Doamna Burtle Mama. O puteai auzi pe Doamna Burtle Mama spunand ca ea mereu a stiut ca baiatul ei va deveni important. Partea legata de profesia de profesor o tinea pentru ea. Mai nou, întotdeauna puteai observa o foarte frumoasa fata Burtle în primul rand care il privea pe Burtle asa cum o fac numai piticii care se iubesc.

După atatea discursuri tinute de Burtle, piticii au devenit atat de curiosi incat mulţi dintre ei au pornit chiar ei pentru a se imprieteni cu oamenii.

 

Sfarsit

image1

Pietre energizate

View more
image2

Cristalele de Lumină

View more
image3

Profesiile Noilor Timpuri

View more
image4

Cei 48 de Pași

View more
image5

Pașii Pionierilor Luminii

View more
image6

Pașii Sol'A'Vana

View more

Contact

Telefon: 0744 274 582 
Email: info@scoalakryon.ro

 

Cookies make it easier for us to provide you with our services. With the usage of our services you permit us to use cookies.
More information Ok Decline